jurnalul zmeielor – povestea unui spectacol

reportaj de Elena Vlădăreanu

Reportaj de la atelierul pentru copii din București
[24 octombrie 2015]

Nu am ridicat în viaţa mea un zmeu. Îi privesc întotdeauna lung și cu jind pe cei care se străduiesc să ţină un zmeu sus alergând pe plajă şi luptându-se cu vântul, uneori mult prea năbădăios. Nu mi-am imaginat niciodată că locul unui zmeu poate fi şi în altă parte decât pe cer, în bătaia vântului. La fel cum nu mi-am imaginat niciodată un zmeu decât într-o mână de copil. Toate imaginile mi-au fost date peste cap. În vara asta, pe plajă, erau exclusiv bărbaţi (în toată firea, ca să zic aşa) cu zmeie profesioniste, atât de puternice că îi ridicau pe mânuitori de la pământ (profesioniste şi, probabil, la preţuri astronomice). Iar recent am văzut cum un zmeu poate să-şi facă drum pe un covor de scenă.

Despre zmeie într-o sală de spectacole o să scriu pentru că am stat trei ore într-o sală (Replika) cu opt copii, un coregraf (Cosmin Manolescu) şi mai multe zmeie, mari şi mici, de hârtie sau din folie de plastic, pe aţă sau nuieluşă de bambus şi am urmărit cum ceva ce începe ca un joc, haotic şi despotic pentru cei din afara lui, ca orice joc, se poate termina în acelaşi timp cu o smotoceală generală, dar şi cu gânduri despre dans, despre artă. Iar aceste gânduri vin de la copii de 5-7-8 ani. Continue reading jurnalul zmeielor – povestea unui spectacol

Prezentările ZonaD danslab

Text de Elena Vlădăreanu

Cât timp am văzut cele două prezentări din finalul laboratorului de dans ZonaD (29 iulie) am avut în minte acest „rethinking dance” pe care proiectul E-motional l-a avut ca slogan la această ediţie.

Născut în 2000 a fost tema laboratorului de cercetare şi creaţie coregrafică în care a lucrat Arcadie Rusu împreună cu Elisabeta Mihai. Elisabeta Mihai are doar 12 ani, dar şi o experienţă de deja şase ani în dansul contemporan, fiind la al treilea proiect pe care îl face împreună cu Arcadie. Este al treilea proiect al lor împreună, dar este primul în care Elisabeta este doar ea pe scenă, într-un one-woman-show despre vulnerabilitatea, dar mai ales despre forţa unei vârste precum aceasta, când totul pare posibil. Continue reading Prezentările ZonaD danslab

Interviu cu Rogerio Nuno Costa

interviu de Elena Vlădăreanu

Dacă ar trebui să te prezinţi într-un singur cuvânt, care ar fi acela?

Oh, my God! Asta e o întrebare chiar dificilă. Dar aş putea folosi cuvântul pe care l-am auzit cel mai des la cei care-mi citesc textele, vin la workshop-urile mele sau merg să-mi vadă performance-urile. Acesta este contradicţie. Aşa că aş spune că a fi contradictoriu, dar nu într-un sens rău, este central în munca mea.

Dar din punct de vedere profesional, ce eşti tu?

Asta iar e o întrebare dificilă. Întotdeauna am această dificultate pentru că fac foarte multe lucruri diferite, îmi place să lucrez în mai multe domenii artistice dar şi non-artistice, sunt interesat de ştiinţă şi tehnologie, de antropologie, de istorie şi istoria artei, chiar şi de cultura pop şi de muzică, arte care mă inspiră. Am început ca actor de teatru şi performer, dar acum sunt interesat de colaborări în dans, coregrafie, să mă implic în diferite tipuri de proiecte, aşa cum este acesta de acum (Rogerio se referă la ZonaD danslab și E-motional: rethinking dance) din România, îmi place să mă implic în reflectarea diferitelor tipuri de proiecte teoretice, să documentez, acesta fiind unul dintre lucrurile pe care le fac în ultimii ani în Portugalia. Aşa că însoţesc şi urmăresc activitatea multor tipuri de instituţii culturale, companii de dans. Scriu mult, aş spune că tehnica mea de bază este scrisul. Continue reading Interviu cu Rogerio Nuno Costa

“My very Dogma project…” cu Rogerio Nuno Costa

Text de Elena Vlădăreanu

Să zicem că eşti un artist cu tot felul de idei, dar cele mai multe dintre ele ţi se par exagerate şi te trezeşti spunându-ţi: „Cum o să fac aşa ceva, e o prostie”. Ei, bine, Rogerio Nuno Costa pare să se fi conectat la creierul comun al artiştilor care îşi abandonează ideile pentru că li se par exagerate sau imposibil de pus în practică şi chiar le face. De exemplu, sunt sigură că ţi-a trecut prin cap să faci un performance în care să nu faci nimic, să te întâlneşti cu un potenţial spectator fără nici un plan, performance-ul începând din momentul zero al întâlnirii şi construindu-se singur. Sau să chemi oameni la tine acasă şi să găteşti pentru ei în timp ce le ţii un discurs. Sau să participi la un reality show doar ca să vezi cum stă treaba cu manipularea. Astfel, lucrările sale, care cu greu pot fi numite – nu sunt nici teatru, nici literatură, nici teorie, fiind câte ceva din fiecare; cel mai simplu ar fi să le numim pur şi simplu performance – sunt piese radicale care chestionează condiţia artistului şi a artei, limitele ficţiunii şi ale vieţii private a artistului, începutul şi sfârşitul artei. Continue reading “My very Dogma project…” cu Rogerio Nuno Costa

Gemma Riggs & Laura Murphy la Halele Carol

A consemnat Elena Vlădăreanu

Vinerea trecută, pe 17 iulie, când am ajuns la Halele Carol împreună cu artiştii de la ZonaD danslab din cadrul E-motional: rethinking dance, le-am văzut pe Gemma Riggs şi Laura Murphy cum schimbă priviri între ele, cu aerul că „ăsta e locul, aici vrem să lucrăm”. Gemma este artist vizual, Laura este coregrafă şi dansatoare, iar din 2012, din prima ediţie E-motional, când au lucrat împreună la Riga, au continuat să se întâlnească în diferite proiecte artistice.

Proiectul Halele Carol a fost lansat în 2014 de Asociația Zeppelin împreună cu Eurodite şi îşi propune recuperarea şi reconversia într-un loc pentru evenimente culturale și concerte a spaţiilor industriale datând din 1887 din incinta actualei fabrici Hesper, aflată peste drum de autogara Filaret. Mai multe despre proiect, pe site-ul www.halelecarol.ro. Continue reading Gemma Riggs & Laura Murphy la Halele Carol

Dogma 2005 cu Rogerio Nuno Costa

A consemnat Elena Vlădăreanu

Rogerio Nuno Costa a scris Dogma 2005 la 10 ani după Dogma deja clasică, cea a lui Lars von Trier, din 1995, dorindu-şi să fie o oglindă a propriei sale situaţii: teoretician, actor şi performer, care nu îşi explică cum a ajuns actor, după studii în xomunicare, după ce şi-a dorit să fie jurnalist, după ce a început să scrie teatru. Când a început să scrie Dogma 2005, acesta era „un fel de manifest de modă veche” când, de fapt, artistul şi-l dorea un cod de reguli, un cod etic pentru performeri, asemănându-l codurilor etice pentru jurnalişti, doctori, magistraţi. Fiind o „dogmă”, nu are sens să i te împotriveşti sau să o conteşti, poţi doar încerca s-o aplici propriei tale arte ca o constrângere – şi aceasta ar fi provocarea – sau poţi s-o ignori şi să-ţi vezi de treabă. Textul Dogma 2005 poate fi citit pe site-ul artistului, dar el însuşi spune că versiunea de care se simte acum cel mai apropiat e cea făcută pentru o comandă specială, un curs pentru copii de 10-12 ani ţinut în 2007, iar aceasta este AICI. Continue reading Dogma 2005 cu Rogerio Nuno Costa

“Născut în 2000” – Arcadie Rusu la Replika

A consemnat Elena Vlădăreanu

Arcadie Rusu a început lucrul cu Elisabeta Mihai la proiectul Născut în 2000. Lucrează la Replika, Centrul de Teatru Educaţional înfiinţat de Mihaela Michailov, Mihaela Rădescu, Radu Apostol şi Viorel Cojanu. Deşi are doar 12 ani, Elisabeta Mihai colaborează deja de şase ani cu Arcadie şi este prezentă în alte două spectacole ale sale, printre care cel mai recent, Nesomn, din 2012. Am ţinut neapărat să merg la primele repetiţii, pentru că e fascinant tot acel carusel de ezitări şi nesiguranţa tipice începutului. Totodată recunosc că nu mă simt bine când îmi vin astfel de idei, repetiţiile au un grad de intimitate care cu greu tolerează prezenţa cuiva din exterior. Şi cred că nici artiştii nu se simt grozav cu un „martor” la primele repetiţii. Acum sunt la început, când caută prin desene, muzică, gesturi, să recreeze ceva din viaţa unui adolescent, aşa că i-am trimis lui Arcadie câteva întrebări. Continue reading “Născut în 2000” – Arcadie Rusu la Replika

Prima zi (introducerea artiștilor)

A consemnat Elena Vlădăreanu

Când Ştefania Ferchedău mi-a propus să fiu parte din al ei Institut al Prezentului, o arhivă performativă construită (aproape) în timp real, am fost foarte entuziasmată – mai e nevoie să spun asta? Pentru că îmi plac proiectele care aduc laolaltă artişti din diferite zone, pentru că noi ne-am cam obişnuit cu o împărţire puristă a artelor – adică fiecare îşi face treaba lui fără a fi interesat/ inspirat/ a avea timp de celălalt – şi nu în ultimul rând pentru că mă pasionează arhivele şi artiştii care lucrează cu arhive. Hai să spun repede ce am eu de făcut aici: să fiu prezentă, să înregistrez, notez, transcriu, mai pe scurt să fiu martorul a ceva inefabil, cum este performance-ul. Continue reading Prima zi (introducerea artiștilor)

ZonaD danslab – laborator de cercetare interactivă

În perioada 15-30 iulie, proiectele plaformei mobile ZonaD continuă cu un format nou de cercetare artistică – ZonaD danslab, ce are ca scop dezvoltarea de proiecte interdisciplinare care au la bază mișcarea într-un laborator dinamic care generează schimburi între participanți. Artiștii rezidenți invitați sînt Rogerio Nuno Costa (artist performance, Portugalia), cu proiectul UNIVERSITATE, Gemma Riggs (artist vizual, Marea Britanie) și Laura Murphy (coregraf, Irlanda), cu un proiect despre corp, ritm și mișcare în context urban, și Centrul de Teatru Educațional Replika, cu proiectul NĂSCUT ÎN 2000, realizat cu participarea coregrafului Arcadie Rusu și a adolescentei Elisabeta Mihai. Blogul Institutul Prezentului urmărește și relatează procesele artistice din cadrul laboratorului prin contribuții de Elena Vlădăreanu și Ștefania Ferchedău.  Continue reading ZonaD danslab – laborator de cercetare interactivă

The Institute of the Present’s blog

Initiated in 2015, The Institute of the Present is a lab for research, documentation and artistic production, focusing on contemporary culture and artistic movements in post-1989 Romania, aimed at generating a new encounter place based on free knowledge and co-ownership of existing resources. Founded by Ștefania Ferchedău, the Institute will function as a resource platform gathering, developing, and discussing archives from performative and visuals arts, while also creating and presenting new artistic contents (performances, exhibitions, publications etc.).

The Institute of the Present brings together arts professionals sharing the same vision and promotes open knowledge, critical debate, progressive and participatory practices across various artistic disciplines and communities. The values the Institute acts upon are:
> Memory, as essential to feeding in and creating identity and a sense of belonging.
> Presence, as an attitude of being active and visible both as individuals and as a collective.
> Knowledge, as an obligation for continuous learning and sharing.
> Responsibility, as a ground for developing common action.

The blog currently accompanies and documents different artistic initiatives  from Ștefania’s projects through interviews, texts, visual and audio materials from different contributors. Texts will be written in Romanian or/and English and translation shall be available anytime possible or appropriate.